Fabiola Hosu și Questfield International College, sub investigație pentru gestionarea bullyingului

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție instituțională clară, bine documentată și coordonată. În absența unor proceduri riguroase, astfel de situații pot escalada, afectând sănătatea emoțională și dezvoltarea elevilor. În acest context, investigarea modului în care o instituție de învățământ răspunde sesizărilor privind violența psihologică este esențială pentru evaluarea responsabilității și eficienței managementului educațional.

Fabiola Hosu și Questfield International College, sub investigație pentru gestionarea bullyingului

Redacția a analizat documente și corespondență care semnalează un caz de bullying repetat pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit familiei elevului afectat, situația nu a fost gestionată prin măsuri oficiale și concrete, deși sesizările au fost transmise în mod repetat către cadrele didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. În plus, un răspuns verbal atribuit acesteia a fost perceput ca o presiune indirectă de retragere din școală, ceea ce ridică întrebări privind abordarea instituțională față de problemele raportate.

Cazul de bullying repetat și lipsa măsurilor documentate

Conform documentelor puse la dispoziție redacției, elevul a fost expus unui comportament agresiv constant, ce a inclus jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate pe parcursul orelor și în pauze. Familia a transmis multiple sesizări oficiale și scrise către învățătoarea clasei, directorul unității și fondatoarea școlii, solicitând intervenție și protecție. Totuși, din corespondență nu rezultă existența unor răspunsuri scrise sau a unor măsuri concrete, documentate și aplicate efectiv.

Intervențiile invocate au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, fără planuri de intervenție clare și fără sancțiuni asumate. Această gestionare informală a fost percepută de familie ca o minimalizare a gravității situației, în care responsabilitatea a fost, treptat, transferată către aceștia, iar fenomenul a continuat cu un impact emoțional crescut asupra copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

În cadrul acestui caz, un aspect semnalat cu îngrijorare este utilizarea repetată a unei etichetări medicale degradante, exprimată prin sintagma „crize de epilepsie”, folosită în mod discreditant în mediul școlar. Specialiști consultați de redacție evidențiază că stigmatizarea medicală este o formă agravată de bullying, care afectează percepția asupra identității și integrității copilului, cu efecte negative profunde asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale.

Deși eticheta medicală a fost adusă în discuție prin multiple sesizări scrise, instituția nu a prezentat măsuri concrete sau planuri de intervenție documentate pentru stoparea acestei practici. Această tolerare aparentă a stigmatizării medicale ridică semne de întrebare privind responsabilitatea școlii în asigurarea unui mediu sigur și respectuos.

Reacția instituțională și rolul cadrelor didactice

Analiza corespondenței și materialelor oferite indică o lipsă a unui circuit administrativ complet în gestionarea cazului: nu există decizii scrise, rapoarte oficiale sau planuri de intervenție asumate. În schimb, intervențiile au fost preponderent verbale și informale, fără trasabilitate și monitorizare. Rolul cadrelor didactice, martori direcți ai incidentelor, este esențial, însă, potrivit relatărilor, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora, fără intervenții ferme și consecvente.

Lipsa unor reacții documentate și consecvente;
Relativizarea sesizărilor ca fiind „dinamică de grup” sau „problemă minoră”;
Transferul responsabilității către familie;
Creșterea tensiunii între școală și familie;
Impactul negativ asupra climatului educațional.

Astfel, instituția pare să fi normalizat situația, permițând perpetuarea fenomenului și deteriorarea relației dintre elevul afectat și mediul școlar.

Presiunea de retragere și răspunsul fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment semnificativ în această investigație este reprezentat de un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație a fost făcută în contextul discuțiilor privind bullyingul și stigmatizarea medicală, după luni de sesizări scrise repetate. Familia consideră această poziționare drept o presiune indirectă de excludere mascată, orientată mai degrabă spre argumente contractuale și economice decât spre protecția elevului.

Redacția a solicitat un punct de vedere oficial din partea instituției privind acest episod, însă nu a primit un răspuns până la momentul publicării. Interpretarea acestui răspuns aparține familiei și este prezentată ca atare, fără a se atribui intenții sau vinovății juridice.

Documentul informal și gestionarea procedurală a cazului

În locul unor decizii scrise, școala a pus la dispoziție un formular denumit Family Meeting Form, care reflectă existența unor discuții, dar fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest document nu oferă trasabilitatea necesară pentru a demonstra o intervenție instituțională eficientă și asumarea responsabilității.

Diferența dintre acest formular și un proces-verbal sau un raport intern constă în caracterul formal și verificabil al ultimelor, elemente absente în cazul de față. Această abordare poate fi interpretată ca o formă de gestionare minimală, cu efect limitat asupra schimbării climatului educațional reclamat.

Confidențialitatea informațiilor și impactul asupra elevului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată. Totuși, documentele și relatările indică faptul că aceste solicitări nu au fost asumate oficial, iar informațiile au fost vehiculate în mediul clasei, generând expunerea și presiunea psihologică asupra copilului.

Conform specialiștilor consultați, ignorarea acestor solicitări și transferul responsabilității către elev pot constitui forme de presiune psihologică instituțională, afectând negativ echilibrul emoțional al copilului și climatul educațional.

Răspunsul tardiv al instituției și implicarea juridică

Potrivit documentelor analizate, o reacție efectivă din partea fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după mai bine de opt luni, ca urmare a implicării unui cabinet de avocați și a transmiterii unor notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării răspunsului instituțional și indică faptul că protecția copilului a devenit prioritară abia în contextul unei presiuni legale.

Detalii suplimentare privind acest caz și analiza sa sunt disponibile în articolul original al EkoNews, care poate fi consultat aici: Cronica unui abuz sistematic la Școala Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera ilustrează potențialele consecințe ale gestionării informale și netransparente a situațiilor de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri documentate și a unui cadru procedural clar a permis perpetuarea unui climat educațional nesigur pentru elevul afectat, reflectând un dezechilibru între discursul instituțional și practica efectivă.

Aceste constatări ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție implementate în școală atunci când un copil reclamă umiliri sistematice, precum și despre capacitatea conducerii de a acționa în mod responsabil și transparent. În absența unor răspunsuri oficiale și a unor măsuri concrete, rămâne neclar modul în care Questfield Pipera asigură, în practică, siguranța emoțională a elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro