Bullying la Questfield International College, eșecul comunicării instituționale

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, iar gestionarea sa necesită proceduri clare, intervenții documentate și o comunicare transparentă între instituție, elevi și familii. Fără un răspuns structurat și responsabil din partea școlii, efectele negative asupra copiilor pot fi severe și de durată, afectând nu doar victimele directe, ci și climatul educațional în ansamblu.

Bullying la Questfield International College: investigație asupra unei gestionări deficitare

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței și declarațiilor puse la dispoziție indică existența unei situații de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi întins pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei unui elev vizat, care au inclus solicitări scrise de intervenție și protecție, nu par să fi fost însoțite de măsuri administrative documentate sau de răspunsuri oficiale clare. De asemenea, un element definitoriu al cazului este utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire și excludere socială, precum și presiunile indirecte asupra familiei de a se retrage din unitatea de învățământ.

Sesizări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit materialelor analizate, familia elevului a transmis în mod constant și oficial sesizări privind incidente de bullying, care ar fi inclus jigniri zilnice, excludere socială și stigmatizare pe criterii medicale. Aceste semnalări au fost adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, Fabiola Hosu. Cu toate acestea, nu există în documentele puse la dispoziție dovezi ale unor măsuri scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate, intervențiile raportate fiind limitate la discuții informale și promisiuni verbale, fără documentare formală.

Din corespondență și relatările familiei reiese că gestionarea situației a fost predominant informală, iar responsabilitatea pentru soluționarea problemei a fost treptat transferată către familie, iar situația a fost uneori descrisă ca o „dinamică de grup” sau o „problemă minoră de adaptare”.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată, în mediul școlar, a unei etichete cu conotații medicale, folosită nu într-un scop de protecție sau educație, ci ca instrument de umilire și marginalizare a elevului. Specialiștii consultați indică astfel de practici drept forme severe de violență psihologică, care afectează identitatea și stima de sine a copilului.

Documentele arată că aceste comportamente au fost cunoscute în colectiv și tolerate, iar răspunsurile instituției au fost verbale și generale, fără măsuri educaționale, consiliere sau sancțiuni clare. Astfel, stigmatizarea medicală a fost tratată ca o problemă secundară, ceea ce, conform analizei specialiștilor, poate încuraja perpetuarea violenței și poate crea un precedent periculos în mediul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și lipsa transparenței

Din documentele și declarațiile analizate rezultă că personalul didactic a fost martor al incidentelor, care s-au desfășurat în prezența acestora, fără a exista intervenții ferme și susținute. Lipsa unor rapoarte, decizii scrise sau planuri de acțiune a redus capacitatea de urmărire și evaluare a măsurilor luate, ceea ce a contribuit la menținerea unui climat deficitar în clasă.

Managementul școlii, în calitate de responsabil institutional, ar fi trebuit să asigure un cadru procedural riguros pentru prevenirea și combaterea bullyingului, să documenteze fiecare sesiune de intervenție și să monitorizeze evoluția situației. În schimb, corespondența indică o predominanță a reacțiilor informale, fără asumări scrise sau termene clare, generând un efect de normalizare a fenomenului.

Presiunea de retragere și mesajul transmis de fondatoarea școlii

Un moment definitoriu al cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat, într-un dialog direct cu familia, o poziție sintetizată prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, prezentată în relatările furnizate redacției, a fost interpretată ca un semnal de presiune pentru retragerea copilului din instituție, deplasând accentul de la protecția elevului către aspecte de natură contractuală și economică.

Școala a fost invitată să transmită un punct de vedere scris referitor la acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost oferit niciun răspuns oficial care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această situație ridică întrebări privind cultura organizațională și disponibilitatea instituției de a gestiona eficient și responsabil situațiile de criză.

Confidențialitatea și implicațiile expunerii copilului

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității și protecția datelor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscului ca divulgarea să afecteze echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că aceste informații ar fi fost cunoscute în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public în legătură cu demersurile administrative, generând o presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii consultați consideră că această situație poate constitui o formă de presiune instituțională, care amplifică vulnerabilitatea copilului și subminează încrederea în mediul educațional.

Reacția întârziată și comunicarea instituțională

După mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri scrise sau măsuri documentate, implicarea efectivă a conducerii și a fondatoarei a fost declanșată, conform documentelor, doar după solicitarea echipei de avocați a familiei și transmiterea unor notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări asupra criteriilor și priorităților instituției în gestionarea protecției emoționale a elevilor.

Într-un comunicat oficial transmis părinților la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus gravitatea situațiilor reclamate la simpla descriere a unor „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate, ceea ce poate indica o tentativă de minimalizare a responsabilității instituționale.

Mai multe detalii despre școală pot fi consultate pe site-ul oficial al Școala Questfield Pipera.

Contacte post-retragere și implicații privind confidențialitatea

Ulterior retragerii copiilor de la școală, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale către alte instituții de învățământ din zonă, în care elevii ar fi fost descriși negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină. Aceste informații nu au fost comunicate oficial sau susținute prin documente scrise, iar autorii acestui reportaj solicită clarificări publice legate de aceste practici, care pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea copiilor.

Persoanele interesate pot transmite experiențele lor legate de bullying sau lipsa intervenției reale la adresa de email: [email protected], încrezători că vor găsi sprijin și o platformă pentru a-și face auzite poveștile.

Lista principalelor aspecte documentate în cazul Questfield Pipera:

• Sesizări scrise repetate privind agresiuni și stigmatizare medicală;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri administrative documentate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire sistematică;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului;
• Gestionarea informală și minimalizarea gravității situației de către școală;
• Întârzierea reacției instituționale până la implicarea juridică a familiei;
• Probleme legate de respectarea confidențialității și expunerea copilului;
• Comunicare oficială care minimalizează gravitatea bullyingului reclamat.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza cazului de la Questfield International College evidențiază o serie de deficiențe în modul în care o situație de bullying sistematic a fost gestionată, în special din perspectiva intervențiilor documentate și a comunicării instituționale. Lipsa unor măsuri scrise, a planurilor de intervenție clare și a unui cadru procedural riguros a condus la perpetuarea unui climat educațional nesigur pentru elevul vizat.

De asemenea, răspunsurile verbale și documentele informale nu asigură trasabilitatea și responsabilitatea necesare pentru prevenirea și combaterea violenței psihologice în școală. Declarația atribuită fondatoarei școlii, care ar fi încurajat familia să se retragă, și minimalizarea ulterioară a fenomenului în comunicarea publică ridică întrebări asupra priorităților instituției în raport cu siguranța emoțională a elevilor.

În absența unor clarificări oficiale și măsuri concrete asumate de conducerea Questfield Pipera, rămâne întrebarea esențială privind capacitatea acestei instituții de a asigura un mediu educațional protector și responsabil pentru toți elevii săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro